Detectarea AgHBs în ser indică prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei B. Transmiterea virusului hepatitic B se face în principal prin transfuzii de sânge, dar şi prin dializă sau contact sexual. Transmiterea verticală a infecţiei, de la mamă la făt, se produce la aproximativ 20 % din femeile gravide cu AgHBs pozitiv şi la peste 50% din femeile care dobândesc infecţia în cursul sarcinii. Gravidele depistate cu AgHBs pozitiv necesită investigaţii suplimentare.
Evoluţia naturală a bolii:
AgHBs este primul marker imunologic al infecţiei, fiind prezent în ser cu câteva săptămâni înainte de debutul clinic al bolii (al icterului), iar nivelul maxim este atins în cursul primei săptămâni de boală manifestă.
AgHBs rămâne detectabil o perioadă de 1-4 luni în timpul infecţiei acute, după care se poate negativa.
Dacă AgHBs persistă mai mult de 6 luni, se poate considera că infecţia s-a cronicizat.
Aproximativ 5-10 % din adulţi nu pot elimina virusul după infecţie şi devin purtători cronici de AgHBs.
O treime din pacienţii purtători de AgHBs dezvoltă hepatită cronică, care în timp poate evolua spre ciroza hepatica iar în unele cazuri, pe ficatul bolnav, se poate grefa un carcinom hepatocelular.
Observații :
În aproximativ 5 % din cazurile de hepatita acută B și într-un procent foarte mic din cazurile de hepatita cronică, AgHBs rămâne nedetectabil (hepatita B AgHBs negativă). În aceste cazuri, diagnosticul se stabilește prin determinarea anti-HBc-IgM sau a ADN viral - pentru virusul hepatitic B.
Recomandări pentru determinarea AgHBs :
- screening-ul produselor de sânge și al donatorilor; - screening-ul persoanelor aflate la risc crescut de contaminare( personal medical, primitori de transplant de organ, dializați, consumatori de droguri i.v., homosexuali ); - screening-ul prenatal în scopul prevenirii transmiterii infecției la făt; - diagnosticul de infecție acută/cronică cu virusul hepatitei B; - diagnosticul infecției neo-natale; - monitorizarea evoluției infecției și a tratamentului antiviral;