Sifilisul: simptome, transmitere, tratament și metode de prevenție

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală cauzată de infecția cu bacteria Treponema pallidum. Este cunoscut ca "marele imitator" pentru că produce multe semne și simptome asemănătoare cu alte boli, inclusiv infecția HIV.

Cum se transmite sifilisul?

Sifilisul este transmis pe cale sexuală prin contact direct cu leziunile active ulcerate (șancru) sau prin contactul cu sângele infectat la nivelul microtraumatismelor ce apar în timpul actului sexual. Boala se poate transmite prin orice formă de contact sexual – vaginal, anal, oral. Ea poate fi transmisă și în timpul sarcinii de la mama infectată la făt, precum și prin utilizarea de ace nesterile de la o persoană la alta (spre exemplu în cazul drogurilor intravenoase).

După infectare, perioada de incubație, adică perioada pâna la apariția semnelor, este de 10-90 de zile, în medie 21 de zile. Boala netratată are mai multe stadii – unele simptomatice (sifilis primar, secundar sau terțiar), altele asimptomatice (latente), care pot fi diagnosticate numai prin teste din sânge.

Simptomele de sifilis în funcție de formele și de stadiile bolii

Felul cum se manifestă sifilisul este variat, deoarece poate lua mai multe forme:

Sifilisul Primar

Sifilisul primar este caracterizat prin șancrul sifilitic, care apare la locul de intrare al bacteriei, sub forma unei ulcerații roșii nedureroase cu baza indurată (mai dură la atingere). Acesta poate să nu fie observat dacă este în vagin, colul uterin, gură sau regiunea anală. Uneori sunt prezente mai multe ulcerații. Apare de obicei și adenopatie regională nedureroasă (ganglionii măriți) - în zona inghinală pentru leziunile genitale și în cea cervicală (gât) pentru cele orale. Șancrul se vindecă fără tratament în câteva săptămâni.

Sifilisul Secundar

Sifilisul secundar este rezultatul generalizării infecției. Apare la 25% din pacienții netratați până la 3 luni, în medie cam la 6 săptămâni de la infectare. Este caracterizat prin erupție cutanată și simptome generale. În această perioadă pacientul este foarte contagios. Dacă nu se face tratament și acest stadiu se remite în câteva săptămâni, putând însă reapărea ulterior.

Erupția cutanată nu este însoțită de prurit (mâncărime) și este sub forma unor macule (pete) roz discrete sau papule sau plăci (leziuni mai palpabile) roșcat-maronii, cel mai frecvent regăsindu-se la nivelul trunchiului și al palmelor și tălpilor (plantare). Pot să apară leziuni la nivelul mucoaselor ca niște pete roșii – gură, gât, zone genitale (aici are loc și diferențierea principală între manifestarea simptomelor sifilisului la bărbați și sifilisului la femei), anus, precum și leziuni sub forma unor plăci gri albicioase și umede (condiloame, în zonele cu pliuri – inghinal, axilelor, ombilical, submamar). Poate fi prezentă și căderea părului sub forma unor zone rotunde multiple la nivelul scalpului (alopecie în luminișuri).

Simptomele generale pot cuprinde: febră, durere de cap, stare de rău general, dureri musculare, dureri articulare și adenopatii multiple. Pot fi afectate și alte organe – ficat, rinichi, sistem nervos central, articulații, ochi.

Sifilisul Latent

Sifilisul latent apare între cel secundar și cel terțiar și poate dura mai mulți ani. În acest timp nu există simptome sau semne clinice (leziuni) și diagnosticul se poate face numai prin teste de laborator. În sifilisul latent precoce (primii 2 ani), pacientul este foarte contagios și poate transmite infecția partenerilor sexuali, respectiv de la mamă la făt. În sifilisul latent tardiv (peste 2 ani de la infectare), nu se mai transmite infecția prin contact sexual, dar ea poate trece în continuare de la mamă la făt.

Sifilisul Terțiar

Sifilisul terțiar apare la câteva zeci de ani de la infecție, aproximativ 20-40 de ani, la o treime din pacienții netratați. Mai este cunoscut și drept sifilis în stadii avansate. Este reprezentat de leziuni specifice necrotice – gome cutanate și osoase (dureroase) și afectare gravă cardiologică și neurologică. Sifilisul ajuns în acest punct netratat poate pune în pericol viața pacientului, afectând inclusiv măduva spinării. Declinul neurologic poate deveni permanent, iar paralizia devine și ea o posibilitate. Pentru a identifica afectarea neurologică se efectuează puncție lombară.

Sifilisul în sarcină și sifilisul congenital

Sifilisul netratat în sarcină poate produce avort, naștere de făt mort sau sifilis congenital (afectări importante la copil – cutanate și multiorgan de la câteva săptămâni de viață).

Ce analize se fac pentru sifilis?

Consultație la dermatovenerolog

Cel mai important factor în diagnosticarea oricărui tip de afecțiune este vizita la medic, dar în mod special vizita la medicul potrivit. Spre exemplu, fiind o infecție care se transmite și prin contact sexual (predominant), majoritatea oamenilor fac presupunerea că pentru sifilis, medicul potrivit este cel ginecolog. Deși modalitatea prin care ajung la această concluzie este una logică, iar medicul ginecolog poate oferi ajutor, este posibil și ca acesta să trimită pacientul la dermato-venerolog, fiindcă este o afecțiune cu transmitere sexuală (adică venerologică) mai mult, manifestându-se prin leziuni ale pielii de varii tipuri. Așadar, diagnosticul sifilisului se face în baza anamnezei (discuție între pacient și medic), dar și a examenului clinic și a testelor de laborator, prin coroborarea acestora obținându-se o concluzie precisă.

Ce analize de sânge se fac pentru sifilis?

Cel mai frecvent se utilizează testele serologice care detectează anticorpii împotriva infecției cu treponema. Aceste teste pot fi:

Testele nespecifice (non-treponemice) sunt folosite pentru depistarea infecției – au o sensibilitate bună în stadiile precoce ale infecției, dar pot fi și fals-pozitive; spre exemplu, 28% în sarcină, în boli autoimune, etc. Ele sunt utile și pentru monitorizarea tratamentului, scad frecvent de 4 ori la 6 luni de la tratament.

Testele specifice (treponemice) sunt folosite pentru confirmarea infecției, iar după trecerea prin boală și vindecare, pot rămâne pozitive pe tot restul vieții, chiar dacă infecția nu mai este activă („sechelă serologică”, similar felului în care pot fi depistați anticorpii în cazul altor boli).

Se recomandă efectuarea testelor serologice pentru sifilis: în prezența semnelor și simptomelor de infecție cu treponema pallidum sau cu alte boli cu transmitere sexuală; test screening în sarcină sau dinainte de căsătorie, la angajare, donatori, precum și pentru urmărirea răspunsului la tratament (RPR cantitativ).

După un contact sexual cu risc de infectare se recomandă repetarea testării la 6 și 12 săptămâni de la expunere pentru că testele inițiale pot fi negative în cazul sifilisului primar. Acestea sunt aproape mereu pozitive în cazul celui secundar. Pacienților cu risc li se recomandă și efectuarea altor teste de boli cu transmitere sexuală, inclusiv cel pentru HIV.

Donna Medical Center oferă posibilitatea de a recolta multiple analize, lucrând cu laboratoare de referință în funcție de proba recoltată. Există tipuri de analize ce nu sunt prezentate pe site, însă un apel către call center poate lămuri dacă se află printre cele oferite în cadrul serviciilor medicale.

Tratamentul pentru sifilis

Din fericire, odată diagnosticată, mai ales în stadiile precoce, sifilisul este vindecabil prin tratament cu antibiotice. Dar cu ce se tratează sifilisul? Tratamentul de baza este cu penicilină conform ghidurilor actuale, deși poate să difere în funcție de stadiu. Din nou, suprins precoce, sifilisul se poate vindeca definitiv. Foarte rar, pacienții alergici la penicilină sunt tratați cu alte antibiotice precum tetracicline sau cefalosporine. Pentru că pot exista eșecuri la tratament este necesară urmărirea atentă cu repetarea testelor timp de 1-2 ani. Activitatea sexuală trebuie întreruptă până la vindecarea leziunilor și încă 7 zile după terminarea tratamentului. Partenerii sexuali trebuie anunțați, testați și tratați pentru a preveni reinfectarea și răspândirea bolii.

Întrebări frecvente despre sifilis

Care sunt măsurile de prevenire a sifilisului?

Măsurile de prevenire sunt:

limitarea numărului de parteneri sexuali;
utilizarea prezervativului;
testarea repetată dacă exista un comportament sexual cu risc mare, ideal pentru fiecare partener nou, cu un spațiu de câteva săptămâni între fiecare, astfel încât testele să aibă cea mai mare probabilitate de a surprinde o potențială infecție.

Există alte metode de prevenție pentru sifilis, cum există pentru rădăcinile HPV cu potențial carcinogen?

Dacă pentru HPV există un vaccin, din păcate pentru sifilis nu exista vaccin.

Dacă am avut deja o infecție cu sifilis o dată, mai există posibilitatea de reinfectare?

Boala poate sa fie dobândită în mod repetat – anticorpii și tratamentul nu protejează pentru infecțiile viitoare.

Ce fac dacă există posibilitatea să mă fi infectat cu sifilis?

Dacă o persoană bănuiește ca ar putea fi infectată trebuie să evite contactele sexuale și să se adreseze medicului dermato-venerolog pentru diagnostic și tratament.

Tratamentul în fazele precoce are de obicei un răspuns bun și previne complicațiile tardive (neurologice, cardiovasculare, oculare).